"De-aicea, de pe patul de spital / Pe care ma gasesc de vreme lunga,
Consider ca e-un gest profund moral / Cuvantul meu la voi sa mai ajunga.
Ma monitorizeaza paznici minimi / Din maxima profesorului grija,
In jurul obositei mele inimi / Sa nu ma mai ajunga nicio schija.
Aud o ambulanta revenind / Cu cine stie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind / Cu care se trateaza cicatricea.
Purtati-va de grija, fratii mei / Paziti-va si inima, si gandul,
De nu doriti sa vina anii grei / Spitalul de Urgenta implorandu-l.
Eu va salut de-a dreptul cordial / De-a dreptul cardiac, precum se stie,
Recunoscand ca patul de spital / Nu-i o alarma, ci o garantie.
Va vad pe toti mai buni si mai umani / Eu insumi sunt mai omenos in toate,
Da-mi, Doamne, viata, inca niste ani / Si tarii mele minima dreptate!".
... Sursa: Stirile de cluj.ro
... Din nefericire, ultima poezie scrisa de Adrian Paunescu, chiar de pe patul de spital... Acolo unde inima s-a incapatanat sa... nu mai bata... in aceasta dimineata...
Bineinteles doar din punct de vedere biologic. Fiindca sufletele de artisti nu mor niciodata.
Nu-mi vine să cred că s-a dus!!! Mai ales că nici nu era aşa de bătrîn... Mare, mare, mare păcat. Am pierdut toţi prin această dispariţie prematură... Eram deja săraci. Acum suntem şi mai săraci!
TINERETUL PRAHOVEAN ÎN LUPTA REVOLUȚIONARĂ
-
Undeva în anul 1972, sub coordonarea profesorului Gheorghe Marinică, apărea
la Întreprinderea Poligrafică Ploiești, sub comanda nr. 11108, ”TINERETUL
PRAH...
Nu-mi vine să cred că s-a dus!!! Mai ales că nici nu era aşa de bătrîn... Mare, mare, mare păcat.
RăspundețiȘtergereAm pierdut toţi prin această dispariţie prematură... Eram deja săraci. Acum suntem şi mai săraci!
Ai mare, mare, mare dreptate!
RăspundețiȘtergere