Charles-Pierre Baudelaire - Imn frumusetii

Vii din înalte ceruri sau iesi din adâncime,
O, frumusete? Reaua si buna ta privire
Împrastie de-a valma si fericiri si crime,
De aceea tu cu vinul te potrivesti la fire.

În ochii tai stau zorii cu serile-mpreuna;
Sarutul tau e-o vraja si-o amfora ti-i gura;
Si când reversi miresme de-amurguri cu furtuna
Se face las eroul, viteaza stârpitura.

Rasari din haul negru? Cobori din lumi stelare?
Destinul ca un câine de poala ta se tine;
Si bucurii si chinuri tu semeni la-ntâmplare;
Stapâna esti si nimeni nu e stapân pe tine.

Calci peste morti de care îti râzi cu mult dispret
Ai juvaieruri multe si Groaza dintre toate
Nu-i cel mai slut si-Omorul e un breloc de pret
Pe pântecul tau mândru saltând cu voluptate.

Orbitul flutur zboara spre tine lumânare
Slavindu-te drept torta când a-nceput sa arda.
Acel ce-si strânge lacom iubita-n brate pare
Un muribund ce-n taina mormântul si-l dezmiarda.

Ca vii din iad sau luneci din cer, ce-mi pasa mie,
O, Frumusete! Monstru naiv si fioros!
Când ochii tai, surâsul, piciorul tau ma-mbie
Spre-un infinit de-a pururi drag si misterios?

Sirena rea sau Înger, draceasca sau divina,
Ce-mi pasa când tu – zâna cu ochi de catifea
Mireasma, ritm, lucire, o! singura-mi regina!
Faci lumea nu prea sluta si clipa nu prea grea?

sursa: versuri si creatii.ro

http://www.versuri-si-creatii.ro/poezii/b/charles-pierre-baudelaire-6zuzusc/imn-frumusetii-6zuhdsc.html