“Undeva in Palilula” – primul film scris si regizat de maestrul Purcarete

Undeva în Palilula, adică undeva între Republica și Pantelimon, se naște primul film al lui ­Silviu Purcărete. Un ­lungmetraj despre o țară a trecuților domni, în care prietenii există pentru a spune povești ca‑n „O mie și una de nopți“.

În sud‑estul Bucureștiului, între stațiile de metrou Republica și Pantelimon, se întind cele aproximativ 200 de hectare de teren unde – începând cu perioada comunistă și până‑n anii ’90 când a fost închisă – funcționa firma producătoare de țevi din oțel „Republica“. În locul ei au răsărit firme de construcții și design, tipografii și fabrici producătoare de pantofi. Drumeagurile împotmolite, pe care și le împart, cu mârâituri și păr zburlit pe șira spinării, mai multe haite de câini, au rămas, însă. Ca și buruienile care înconjoară cele câteva hale rămase în picioare. În fața porții de metal a uneia dintre ele se lăfăie o baltă puturoasă. Înăuntru, câțiva bărbați îmbrăcați în pijamale și halate de spital vorbesc și fumează într‑o lumină ireală, sub un tavan împânzit de rețele de metal. Sunt figuranți în Palilula, țara imaginară din tinerețea lui Silviu Purcărete.

Cele mai importante scene.
Dincolo de jumătatea halei, undeva în dreapta, câțiva oameni îmbrăcați cu haine groase, căciuli de iarnă și bocanci se încălzesc, lângă câteva radiatoare, cu niște pahare de vin fiert. În fața lor, șase actori repetă pe un ponton amărât, ce plutește pe o băltoacă improvizată: Ioana Crăciunescu (pe care ți‑o amintești din „De ce trag clopotele, Mitică?“, al lui Lucian Pintilie), Constantin Ghenescu (care‑a jucat în filmul lui Stere Gulea „Weekend cu mama“), Andi Ștefănescu (distribuit în filmul „Céleste“ al germanului Percy Adlon) și trei actori ai Teatrului „Radu Stanca“ din Sibiu – Cristian Stanca, Diana Fufezan și Ema Vețean. „Haideți, haideți odată!“, se aude o voce din mulțimea de oameni adunați ca la nuntă în jurul aparatelor de filmat, al meselor pline cu sticle de vin și pahare de plastic. „Hai, bă... nu acolo, nu acolo, mai jos!“.
Nu realizezi de unde vine decât în momentul în care Silviu Purcărete se ridică masiv și impunător de pe scaunul din fața monitoarelor și merge legănat spre ponton. Îndreaptă puțin cadrul de lemn prins vertical, ca o ramă de tablou, vorbește cu actori și aranjează draperia din catifea roșie agățată de cadru.

„În seara asta se filmează cele mai importante scene din film“, șoptește Tudor Giurgiu, directorul general al companiei Libra Film, ce produce „Undeva în Palilula“, prima producție cinematografică a regizorului de teatru Silviu Purcărete. Broaștele Sfântului Bartolomeu.
„E prima dată când lucrez cu Purcărete. E o ocazie unică de a colabora cu unul din cei mai mari regizori români în viață“, spune, tot în șoaptă, Giurgiu, întorcându‑și privirea spre actori: „E seara de 23 august. Tot orașul sărbătorește Sf. Bartolomeu, iar oamenii mănâncă broaște“, descrie el scena aflată la a cincea dublă. Pe scenă, Andi Ștefănescu se leagănă pe scaun imitând cântatul la pian, acompaniat de Diana Fufezan și Ema Vețean ce seamănă izbitor – ai spune că‑s gemene – care fac același lucru la flaut; Cristian Stanca își scoate din când în când capul de după draperie, în timp ce Ioana Crăciunescu, acoperită cu un șal din perdea, cu flori artificiale în cap și boită pe buze și în obraji cu un roșu intens, stă pe‑o bancă lângă Constantin Ghenescu, îmbrăcat cu frac și pălărie, care‑i cântă arii de operetă. Nici o broască, nicăieri. În Palilula, orașul‑fantomă în care se desfășoară acțiunea filmului, nimic nu este, de altfel, ceea ce pare. Încercând să se adapteze lumii decăzute și nebunești de aici, tânărul doctor Dragoș Serafim (interpretat de actorul Dimeny Aron, de la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj‑Napoca), care primește repartiție în spitalul de boli nervoase al orașuli, se transformă dintr‑un intelectual fin într‑un curvar bețiv.
Despre asta ar putea fi vorba, în „Undeva în Palilula“, dacă filmul n‑ar fi, de fapt, o radiografie a relației profunde dintre un tată și un fiu, după cum spune soția lui Tudor, Oana Giurgiu, care este producător executiv.

O mie și una de conversații.
Regizorului nu‑i place să dea interviuri. „E foarte timid, nu prea‑i place să vorbească“, explică Tudor Giurgiu. „Poate de aceea preferă să lucreze cu aceiași oameni“. Iar oamenii la care se referă – actorii Ofelia Popii și Constantin Chiriac sau scenografii Helmut Stürmer și Dragoș Buhagiar – nu lipsesc din aproape nici un spectacol de‑al său.


sursa:bucuresti.24fun.ro/18 nov. 2009/

http://bucuresti.24fun.ro/articol/undeva_in_palilula_primul_film_scris_si_regizat_de_maestrul_purcarete-6102.html