craciun fara michael

am incercat sa ma bucur, am incercat sa fiu fericita, atmosfera craciunului petrecuta in familie a fost atat de frumoasa ...si totusi, ceva nu a mai fost ca in alti ani, am avut lacrimi in ochi de fericire ca sunt impreuna cu familia dar si lacrimi de durere ca "el", michael numai e printre noi... si din nou mi s-a parut incredibil, din nou am simtit acea durere ascutita in inima, "asa ceva nu e posibil" mi-am spus pentru a nu stiu cata oara, "nu e posibil ca el sa fi murit, ca el sa se fi stins" lacrimile mi-au inundat fata si desigur toti credeau ca din cauza emotiei...da, era emotie, emotia pe care ti-o transmite craciunul aceasta minunata sarbatoare , dar vai... era si emotia puternica ca se implinesc 6 luni de la moartea unui prieten foarte drag, a unui om minunat de la care am invatat enorm, am invatat sa iubesc, am invatat sa ma uit mai atenta in jur, am invatat ca te poti impune fara sa tipi , fara sa ridici tonul, am invatat ca trebuie sa daruiesti totul din inima, ca nu trebuie sa inseli ca trebuie sa fii mereu tu insuti... si iata ca acest prieten, acest om numai este, sufletul meu e sfasiat, bucurie si durere in acelasi timp si bineinteles ca nimeni din jurul meu nu intelegea, numai cei ce l-au iubit cu adevarat pot intelege, numai cu voi pot impartasi aceste sentimente, este greu, dureros de greu si mereu ma intreb oare cum voi reusi sa trec peste?