Kilogramele adunate din emotii

de Otilia Ignat, 07 octombrie 2009

Nutritia nu este o chestiune care tine doar de matematica: vesnica socoteala a caloriilor consumate, a celor arse si a celor care raman. Impreuna cu tine, la masa, se asaza si emotiile si dorintele si angoasele tale.

O parte din kilogramele in plus sunt kilogramele emotiilor tale. O alta parte este efectul educatiei alimentare insusite in copilarie.

Despre acestea vorbeste in cartea “Kilograme si emotii”, publicata anul acesta, si Stéphane Clerget, psiholog, specialist in problemele adolescentilor si tinerilor. Carti ale psihologului Stéphane Clerget au fost traduse si in limba romana.

“Este din ce in ce mai evident ca unele persoane care au probleme de nutritie si kilograme in plus, ar trebui, ca pe langa regimul alimentar si miscare, sa treaca si prin cabinetul unui psiholog. Pentru ca echilibrul interior se reflecta intr-un mod esential in numarul de kilograme, indiferent daca sunt mai multe sau mai putine decat este normal”, sustine Stéphane Clerget.

Emotiile, pozitive sau negative, cresc dorinta de a manca

“Kilogramele emotionale sunt cele adaugate sau pierdute din alte cauze decat felul in care mancam. Uneori raspunsul se gaseste in copilarie si adolescenta”, sustine Stéphane Clerget.

Explicatia este ca emotiile, pozitive sau negative, stresul, eforul fizic sau intelectual pot determina dorinta de a consuma anumite alimente. “Efortul intelectual creste nevoia consumului de dulciuri, pentru ca celula nervoasa consuma multe glucide. Stresul si tensiunea nervoasa cresc nevoia de carbohidrati si grasimi, efortul fizic creste nevoia de proteine. Euforia creste consumul de dulciuri, tristetea si depresia fac apetitul sa dispara si cresc in paralel dorinta de a consuma dulciuri”, explica Stéphane Clerget.

Explicatia pe care o ofera specialistul este aceea ca emotiile se reflecta in semnalele transmise de celulele nervoase, care sunt primele afectate, dar si in reactiile hormonale, consecinta a stresului, a emotiilor pozitive sau negative.

“Descarcarile de insulina, consecinta a emotiilor, adrenalina ca efect al stresului se traduc prin dorinta de a consuma ceva dulce, ceva sarat, ceva gras”, spune Stéphane Clerget, care completeaza:

“Aceste mecanism delicat care stabileste echilibrul intre psihic si alimente se poate deregla foarte usor, ceea ce face sa apara kilogramele emotionale, in plus sau in minus”.

Importanta educatiei alimentare

Concluzia specialistului este ca ne-am construit reactii si reflexe noi. “Pana la un punct sunt firesti, necesare si normale. Copilul nou-nascut interactioneaza cu lumea prin mancare si prin nevoia de mancare. Instinctul a evoluat. Acum ne intalnim cu prieteni si mancam. Plecam intr-o excursie si mancam la iarba verde, iesim la padure si facem gratar, ne vedem cu fetele si mancam o prajitura, este sarbatoare - mancam, este tristete - mancam. Mancarea a devenit pretext in mult prea multe situatii”, comenteaza cu umor si ironie Stéphane Clerget.

Mancam ca sa ne calmam frustrarile

Psihologul vorbeste depre clasica secventa din filme, cand ea, suparata, se urca in varful patului, cu o cutie mare de inghetata in brate, drept consolare pentru o dezamagire in dragoste. Chestiunea este placuta si lipsita de pericole, cu o singura conditie: sa nu devina un obicei, o cale si un mod de consolare.

“Cutia cu inghetata, ca solutie pentru tristetile de orice tip, se poate deprinde in copilarie, de exemplu, daca mama sau bunica iti oferea ceva dulce, pentru fiecare mica tristete de copil. In timp, apare o dependenta de dulce, ca un paleativ al esecului cotidian. Si, tot repede, apar si kilogramele in plus”, sustine Clerget.

Mancatul si emotiile

Ritualul orelor de masa, mancatul departe de televizor, respectul pentru masa, face ca mancatul sa nu mai fie refularea unor emotii.

“Copiii trebuie invatati sa gaseasca alte formule de exprimare a emotiilor, altele decat mancarea. Jocul, vorbitul, interactiunea cu cei din jur, desenatul, cantatul, sunt cai prin care emotiile se manifesta, se exprima si se descarca. Daca noi am devenit kilograme de emotii, copiii trebuie feriti de aceasta rea si gresita intelegere a ceea ce inseamna a manca”, ii sfatuieste pe parinti Stéphane Clerget.

“Dialogurile, povestile si comentariile despre ziua care s-a incheiat nu trebuie sa aiba loc la masa, in timpul cinei, ci dupa sau, mai bine, inainte. Farfuria cu mancare sau prajitura care insotesc dialogul dintre prietene poate fi inlocuit cu un pahar cu ceai, o cafea sau pur si simplu un pahar cu apa cu lamaie”, sugereaza Stéphane Clerget.

Nu te supara pe mancare!

Inapetenta produsa de emotii este poate chiar si mai grava decat apetitul exagerat. “Mancarea trebuie sa fie dincolo de bine si de rau. Asa cum este foarte grav sa mananci ca sa inabusi o nemultumire, un esec sau din cauza stresului, este foarte grav sa refuzi sa mananci. Emotiile puternice blocheaza centrii foamei, iar senzatia de foame nu mai este perceputa. Sfatul meu este ca, in astfel de situatii, sa alegi intre un pahar de lapte, un baton de cereale, o bucata de ciocolata, un fruct. Durerile si tristetile sunt mai bine suportate cu ceva in stomac!”, spune psihologul.

Dietele si echilibrul emotional

“Kilogramele emotionale se dau jos in conditii de calm si liniste emotionala. Dieta nu trebuie perceputa ca un razboi, ci ca o cale de a gasi echilibru. Fereste-te, in perioadele in care esti la dieta, de emotii, de stres si de efort psihic sustinut. Sportul, miscarea in aer liber, nu sunt doar cai prin care arzi calorii, ci mai ales cai de a gasi echilibrul interior”, afirma autoarea cartii “Kilograme si emotii”, Stéphane Clerget.

sursa: eva.ro

http://www.eva.ro/dietafitness/dieta/kilogramele-adunate-din-emotii-articol-15148.html