Cum să-mi împiedec sufletul
să nu-l ajungă cutremurat pe-al tău?
Cum să-l înalţ deasupra ta
spre alte lucruri, altundeva?
O, cum, cum l-aş aduna
lângă ceva pierdut în întunerec,
într-un ungher tăcut, străin, nefrămătând,
ce nu se-ndepărtează
când adâncurile-ţi lunecă departe, unduind.
Ci tot ce ne-nfioară, pe tine şi pe mine,
ne împreună totuşi aşa cum un arcuş
din două strune-un singur sunet scoate.
Pe ce vioară suntem înstrunaţi?
Şi ce artist ne ţine-n mâna lui,
cântec cum altul nu-i?
sursa:www.cerculpoetilor.net
http://www.cerculpoetilor.net/_rainer-maria-rilke.html
TINERETUL PRAHOVEAN ÎN LUPTA REVOLUȚIONARĂ
-
Undeva în anul 1972, sub coordonarea profesorului Gheorghe Marinică, apărea
la Întreprinderea Poligrafică Ploiești, sub comanda nr. 11108, ”TINERETUL
PRAH...
Acum 5 ani
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu