Autor: Dr. Mihaela Sindie-Weidinger
In anorexie, gandurile disfunctionale pot fi: ‚‚cele care sunt slabe, sunt mai apreciate de sefi‘‘, ‚‚slabutele isi gasesc mai usor parteneri‘‘, intr-un cuvant, daca sunt slaba atunci sunt apreciata, deci valorez. In realitate nu s-a gasit inca o corelatie semnificativa intre nivelul de inteligeta sau nivelul de competenta, nivelul de erotism (ori altele invocate asociate tulburarii) si faptul de a fi slab din punct de vedere ponderal.
Specific pentru aceasta tulburare este diferenta de perceptie in ceea ce priveste a fi grasa si a gandi ca esti grasa. Comparandu-se cu persoane care au un plus ponderal in realitate, anorexicele se vad ma grase decat acestea. Oricat ar slabi nu este de ajuns. Oricat li-s-ar spune ca sunt slabe ele se vad in continuare grase.
Anorexia este tulburarea care afecteaza preponderent persoanele de sex feminin, provin in special din mediul urban. Aceasta nu inseamna ca nu exista si cazuri de anorexie in randul populatiei de sex masculin sau din mediul rural insa intr-o proportie foarte mica.
La nivelul comportamentului, anorexia se manifesta prin refuzul partial de a manca sau consumul minim de alimente sarace din punct de vedere caloric si preocuparea permanenta pentru dieta, ingestia de anorexigene pentru inhibarea centrului foamei din creier sau inghitirea de vata, hartie, granule care se transforma in gel. Acestea se imbiba cu lichid din stomac si cresc in volum, dand senzatia de stomac plin.
Atitudinea din spatele comportamentului este controlul: controlul foamei, controlul greutatii, controlul caloriilor, controlul reactiilor, al emotiilor, al partenerilor, al prietenilor.
Nevoile posibile din spatele tulburarii: nevoia de a fi apreciata, nevoia de a face totul perfect, nevoia de a fi logica, rationala, de a masura si aprecia cantitativ totul, nevoia de a fi competenta, de a avea succes.
Istoric familial ca factor de vulnerabilitate: de regura, provin din familii organizate, cu parinti perfectionisti, cel mai adesea fiin copii unici sau maxim doi caz in care sa-u aflat in concurenta permanenta pentru a primi aprecierea si iubirea parintilor. La randul lor parintii, de regula, au avut asteptari inalte sau nerealiste de la copii lor, controlandu-i excesiv. La varste mici copii pot protesta fata de parinti nu doar in mod direct prin agresivitate ci si in mod mascat prin refuzul de a manca, fiin cel mai la indemana comportament de a-si afirma vointa, autonomia, controlul.
In acest fel, efectele se derureaza in doua directii: pe de-o parte copilul obrserva ca prin refuzul meselor obtine controlul asupra corpului care se extinde mai tarziu si asupra altor arii de viata, controlul devenind atitudine permanenta, iar a doua directie este beneficiul secundar din refuzul mesei prin captarea atentiei parintilor. Ei devin ingrijorati de sanatatea copilului, fac investigatii medicale, etc. In acest fel, atentia lor este comutata pe ’’nu vrea sa manance, este bolnav’’ fata de ’’nu vrea sa invete, nu vrea sa asculte, nu face suficient’’.
Alte tulborari posibile asociate: cel mai frecvent anorexia se asociaza cu anxietate, fobii, si personalitate de tip obsesiv-compulsiv
Avantajele tulburarii: controlul propriilor senzatii si emotii, canalizarea energiei catre perfectionism, competitivitate. Afirmarea de sine in competitie cu barbatii, promovarea ideilor feministe si egalitatii dintre sexe, creaind o imagine androgina despre ele.
Dezavantaje: a fi slab nu inseamna a fi si sanatos. Ignorarea foamei ca mecanism natural de alerta, duce la ca scaderea aportului de substante (proteine, glucide, lipide, minerale, vitamine) esentiale functionarii optime a corpului si creierului. In timp, aceste lipsuri se vor manifesta in caderea parului, subtierea ungiilor si pielii, aparitia de riduri premature, deshidratarea pielii, fragilitatea oaselor, muschilor, sistemului sangvin. Organele isi diminueaza activitatea, sistemul endocrin isi reduce productia de hormoni, menstruatia se diminueaza, apoi se rareste in frecventa pana la disparitia completa, organismul incepe sa consume din tesuturi pentru supravietuire, pofta de mancare se reduce pana la inhibare totala si imposibilitatea de a mai ingera, digera, asimila nici alimente fluide, ducand in final la moarte.
Tratamentul se face in spital, prin perfuzare in prima faza apoi printr-un program de ingestie a unor cantitati mici de alimente lichide, combinat cu psihoterapie.
sursa:pshilife.ro
ttp://www.psiholife.ro/my-life.php?art=32&page=1
pe link, aveti si video
....
Postări
Acum 5 ani
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu